Stimate Călător!

Ce poate oferi un mic oraș maghiar, cu o populație de aproape 35 de mii de locuitori, situat în România, în zona centrală a Ținutului Secuiesc, la poalele Munților Harghita, pe cursul superior al râului Târnava Mare? Fiecare așezare are imaginea sa specifică și o atmosferă care a fost modelată de evenimentele din trecut și prezent, de visele și faptele oamenilor care locuiesc acolo sau care doar au trecut prin oraș. Teritoriul orașului Odorheiu Secuiesc a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Acest lucru este atestat de uneltele din piatră, ceramică, topoarele de bronz sau artefactele din epoca timpurie a fierului, descoperite în timpul săpăturilor arheologice. Romanii au construit un castru, distrus ulterior de succesiunea popoarelor migratoare. Astăzi, pe locul castrului pot fi văzute ruinele cetății Székely Támadt (Secuiul Atacă) construită între anii 1562–1565, pentru a ține în frâu secuii răsculați. Prima mențiune a așezării apare pe lista dijmelor papale din 1333, iar în 1485 figurează deja ca târg (oppidum) în diploma voievodul Transilvaniei, István Báthori. Rangul orașului a fost ridicat de adunările naționale secuiești organizate aici și stabilirea în oraș a tribunalului de apel care lua hotărâri valabile pentru întregul Ținut Secuiesc. Poate din acest motiv, în secolele următoare localitatea a fost amintită de multe ori ca orașul-mamă secuiesc. În ciuda vremurilor tumultuoase, a războaielor, a schimbărilor de imperii și de regim din secolele trecute, au fost înființate școli vestite care duceau renumele orașului, clădiri publice, fabrici, căi ferate, case civile confortabile, restaurante, cafenele. Toleranța religioasă a ardelenilor este materializată în bisericile romano-catolice, protestante, unitariene, greco-catolice sau cele neoprotestante apărute în sec. 20, aflate în imediata vecinătate unele față de altele. Orașul, citând cuvintele scriitorului din secolul trecut, Tomcsa Sándor, fiu al locului, a avut toate abilitățile, capacitățile, planurile de infrastructură, care l-ar fi făcut un oraș mare, dar aceasta nu s-a întâmplat. Poate că tocmai acest lucru îi conferă farmecul: viața unui mic oraș, trecutul istoric bogat, condițiile naturale excelente, prospețimea vieții tineretului studios, viața culturală efervescentă, atracția băilor din apropiere – Szejke, Băile Homorod – deliciile bucătăriei secuiești, pălinca de prune, cozonacul secuiesc și ospitalitatea secuiască.

Gidó Csaba, istoric


Tudod,
soha nem bántam meg,
hogy megszerettelek,
pedig felbolygatta ez a szeretet
az egész életem.

Kányádi Sándor
Kányádi Sándor

Az élet nem is olyan nehéz, csak nagyon rossz a híre.

Tomcsa Sándor
Tomcsa Sándor

Boldogan gondolok arra a felületes rendre, amelyben az utcák egymáshoz illeszkednek, a szétmálló és a mértani síkidomok törvényszerűségeit semmibevevő terekre, arra hetyke nyíltságra, amellyel a házak és udvarok odatárják magukat a jövő-menőnek!

Szemlér Ferenc
Szemlér Ferenc

Az ember a szíve mélyén örökké oda való, ahol született.

Tamási Áron
Tamási Áron